Elemente de robotică şi sentimente conexe în filmul Blade Runner (1982)

Detalii film

Ridley Scott regizează într-o producţie timpurie (1982) ceea ce va deveni unul din filmele de cult ale industriei americane de film. Situat pe fundalul unui viitor tehnologizat, orientat spre consum şi alienare a individului, având drept cadru de desfăşurare megalopolisul modern (Los Angeles), Blade Runner punctează prin descrierea umanului, ceea ce constituie umanul şi ceea ce poate el deveni. "More human than human" is our motto, spune Tyrell, şeful companiei de design a "replicanţilor", aşa cum sunt denumiţi roboţii.

Personajul principal este Deckard, poliţist din Los Angeles, specializat în uciderea roboţilor evadaţi din coloniile din afara Terrei şi sosiţi pe Pământ. Lui i se opune Roy, şeful unui grup de roboţi evadaţi care încearcă să ajungă la geneticianul care le-a dat naştere (Tyrell) şi să-i ceară, cu orice mijloace, să le prelungească viaţa. Ştim, din film, că roboţii ajunşi la generaţia Nexus 6 (din care face parte şi Roy) sunt perfecţi fizic, şi au inteligenţa egală cu a creatorilor lor, dar au o durată de viaţă limitată la patru ani.
(- They were designed to copy human beings in every way except their emotions. The designers reckoned after a few years... they might develop their own emotional responses. Oh, hate, love, fear, anger, envy. So they built in a fail-safe device.
- Which is what?
- Four-year lifespan.)

Filmul impresionează prin design-ul oraşului apocaliptic, post-modern, mistuit de flăcări, de construcţii grandioase, unde graiurile şi simbolurile se amestecă în mod sincretic şi, ca rezultat, individul este foarte confuz şi însingurat.

Los Angeles, 2019.








Interior. Corporaţia Tyrell.
Design-ul aminteşte de misteriile Egiptului. Piramida, coloanele, soarele (Ra) ocultat de obelisc, statuile. Tehnologia de ultimă oră se îmbină cu un fundal pre-creştin, arhaic şi anarhic, care îi conferă bestialitate în chiar raţionalismul ei. Viziunea se datorează percepţiei elitelor că sfârşitul unei etape din evoluţia lumii a venit şi că o nouă etapă urmează a fi stabilită (de către elite) (Era Vărsătorului). În plan simbolic, este asemenea unui râu care în curgerea sa, se reîntoarce la izvoare, alcătuind o spirală.

Muzica, semnată Vangelis, este superbă. Cadru pentru o romanţă, între Deckard şi o femeie replicant. Ea încearcă un proces dificil de umanizare. Viziunea regizorului este că umanizarea se săvârşeşte prin dragoste. Femeia îşi cunoaşte condiţia (de replicant) dar găseşte resursa de a crede în iubire. Iubirea, în plan teoretic, este cunoscută prin calitatea de a transcende timpul. Ori tocmai timpul le lipseşte replicanţilor: ei mor foarte repede şi posedă amintiri inoculate, care nu le aparţin, pentru a fi controlaţi mai uşor.

Bufniţa.
Interiorul corporaţiei Tyrell.