luni, 12 iulie 2010

MM 3. Psalmii recunoştinţei

en

Psalmii recunoştinţei

PSALMUL 4.

Îţi mulţumesc ţie, O Doamne,
căci ochiul tău e treaz şi veghează asupra sufletului meu.
Tu mă salvezi de gelozia mincinoşilor,
din adunarea celor ce caută calea uşoară.
Dar tu mântuieşti sufletul săracilor
pe care ei au uneltit să-l distrugă
vărsând sângele slugii tale.

Am păşit datorită ţie - dar ei n-au ştiut-o.
Au râs de mine. M-au făcut de ruşine
cu minciuni din gurile lor.
Dar tu ai ajutat sufletul săracului şi slăbănogului,
m-ai scăpat din braţele lor aspre,
m-ai mântuit în mijlocul derâderilor lor.
De la cei păcătoşi n-am teamă de nimicire.


PSALMUL 5.

Mi-au făcut viaţa ca un vas în mările adânci,
ca un oraş fortificat înconjurat de agresori.
Sunt rănit ca o femeie în travaliu, răbdând venirea primului copil,
ale cărei junghiuri de pântece o torturează în încercarea ei.
Dureri ca ale Iadului
căci un fiu vine pe valurile morţii.
Ea se munceşte să poarte un om,
şi dintre valurile morţii ea dă naştere unui băiat,
în dureri ca ale Iadului.
El ţâşneşte din încercare,
O minunat îndrumător puternic:
Da, un om tâşneşte dintre valuri.

Dar ea, ce poartă sămânţă moartă în al ei pântece
suportă valuri venite dintr-o groapă grozavă.
Fundaţia zidului se va balansa
ca o navă pe întinsul apelor.
Norii vor urla.
Aceia care locuiesc în ţărână, ca şi cei de pe ape,
sunt îngroziţi de urletul apelor.

Toţi acei înţelepţi sunt ca marinarii în adânc:
înţelepciunea lor zădărnicită de mările urlânde.
Abisul dă în clocot deasupra fântânilor de apă.
Mările se mânie.
Iadul se deschide, şi săgeţi zboară către Paradis.
Porţile lor eterne sunt zăvorâte.


PSALMUL 8.

Îţi mulţumesc, O Doamne.
Ai iluminat chipul meu prin legământul tău.
Te caut,
La fel de sigur precum zorile tu apari în lumină clară.

Învăţătorii de minciuni au alinat poporul tău
şi acum ei se poticnesc, prosteşte.
Ei se urăsc pe sine
şi nu mă stimează, chiar dacă prin mine minunile
şi puterile tale se manifestă.
M-au izgonit din pământul meu ca pe o pasăre
din al său cuib, şi prietenii mei
şi vecinii sunt duşi de la mine.
Mă cred un vas spart.
Ei predică minciuni. Sunt profeţi înşelători.
Ei născocesc josnicii împotriva mea,
schimbând învăţăturile tale, scrise în inima mea,
cu cuvinte dulci.
Ei opresc cunoaşterea de la cei însetaţi
şi-i forţează să bea oţet pentru a acoperi greşeala.
Ei se poticnesc prin ospeţe nebuneşti,
dar tu, Dumnezeule, respingi planurile lui Belial.
Înţelepciunea ta triumfă.
Meditaţia inimilor tale triumfă, pentru totdeauna.


PSALMUL 23.

Sfântul tău duh
iluminează locurile întunecate ale inimii
servitorului tău,
cu lumină ca a soarelui.
Am privit spre legămintele făcute de oameni,
fără valoare.
Doar adevărul tău străluceşte
şi aceia care îl iubesc sunt înţelepţi
şi merg în strălucirea
luminii tale.
Din întuneric tu înalţi inimi.
Fie ca lumina să strălucească peste robul tău.
Lumina ta este nepieritoare.

*

[trebuie datate şi precizat autorii; posibilitatea ca ele să fie traduse prost în limba engleză sau în mod voit cu greşeli]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu